Za furat

De cele mai multe ori calatorim cu motocicleta, fie ca mergem pana la supermarket sau sa ne plimbam prin centrul orasului pana la weekenduri departe de casa. Vorba vine, pentru ca eu sunt tot timpul departe de casa. Pe mine ma bucura motocicleta, sunt mereu entuziasta, am casca mea, roz si frumoasa, am o geaca speciala de motocicleta si am o pereche de incaltari pe care le ador. Le iubesc ca atunci cand eram mica si imi cumparau parintii balerini noi si imi venea sa dorm cu ei. Adevarul e ca e si cea mai scumpa pereche de incaltaminte pe care o am. Thomas are si el o pereche, la fel. Si hotaram noi sa plecam in weekend si sa dormim in cort, toate agatate de motocicleta: saltele, un portbagaj in care am reusit sa indesam cat mai multe, atasat bine, un alt portbagaj detasabil, si hainele de pe noi. Bun... Pana cand mi-am dat seama ca a vizita pe 30 grade inseamna sa ne dam jos ghetele, sa le agatam de motocicleta si sa pornim la drum. Pentru mine asta a fost egal cu o mie de intrebari. Daca vine cineva si ne fura incaltarile si portbagajul detasabil? Thomas, nu si nu, ce sa faca ei cu ghete 36 si 43? Nu le trebuie! Iar portbagajul? Cine stie ce am indesat in el? Eu nu si nu. El da si da! Asa ca fiecare a luat decizia pentru el. Eu am zis ca le car. El a zis ca le leaga! Nu o sa le vada nimeni!

Recunosc, nimeni nu ne-a furat nimic! Si recunosc, dupa mai mult de doi ani de locuit in Franta nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea ca cel mai probabil nimeni nu o sa ne fure nimic niciodata, mai ales cand am vazut ca Thomas si-a uitat o zi intreaga cheia de la motocicleta pe motocicleta si, surpriza, am gasit-o acolo unde o lasase! Si recunosc ca o sa imi car in continuare ghetele peste tot, ca si racheta de tenis pe care el, spre deosebire de mine, o prinde pe motocicleta.

Za Food

Unul dintre lucrurile pe care l-am invatat in Franta a fost... sa mananc. Sa gust mancaruri delicioase gatite in restaurantele din coltul strazii mele, sau gatite de Thomas, de mamaitele frantuzoaice, de colegi, de prieteni. Am infulecat tot ce era pe mese: scoici, melci, branza, alta branza, alta branza, salamuri,prajituri, stridii, foie gras, crepes sucrées sau sarate, marrons glacés. Nu am spus "nu" la nimic. Si nici nu aveam cum. Imagineaza-ti ca e deasupra tuturor parfumurilor si placerilor pe care le-ai incercat vreodata. Nu am fost un copil nefercit, mama mea gasteste bine, bunica mea gateste bine, matusa mea e un maestru. Dar cand esti invitat sa iei pranzul la un francez cu traditie e impresionant. Intamplarea face ca nu sunt tocmai matinala in weekend, ma trezesc la 10, pana imi revin e deja 11 si nu apuc niciodata sa mananc. Trec direct la pranz, pe la 2... Aici e o blasfemie, 3 mese pe zi, nu se mananca niciodata intre 2 si 5h30. Asa ca buimaca, ma urc in masina pentru pranzul de weekend in familia de francezi, la bunica. In general, acasa nu se supara nimeni daca ajungi mai tarzior sau ajungi dupa ce ceilalti au inceput deja sa manance. Aici, nu... La ora fixa, toata lumea se prezinta la masa.

Eu pe stomacul gol, nici cafea, nici nimic. Mamaia frantuzoaica, sau am putea sa ii spunem Mamie mai pe scurt, scoate dintr-o frapiera, invelita intr-un stergar, o sticla de sampanie. Mai, dar de cand bunicele pastreaza sampanie in casa lor?! Pe la noi au tuica, covrigi, nuci, slanina... Si imi toarna un pahar. Aproape plin as zice. Si isi pune si ei, ii serveste si pe ceilalti. Si bea sampanie, pe burta goala. Mamie dupa 2 pahare nimic, eu deja simteam cum din burta urca la creier. Frica mi-a fost de limba franceza pe care am scos-o pe gura dupa cele 2 pahare.

) Apoi ne-am ospatat cu foie gras si confit de ceapa si smochine cu paine prajita, coppa corse ( o bunatate de muschi afumat din Corisca, tarta de andive si noix de st jacques pe pat de mandarine aromate cu cognac de portocale Grand Marnier, apoi carne de vitel perpelita in unt, frageda in interior cu gratin de pommes de terre si vin rosu. La desert, ei bine la desert dupa sampania a jeun si vin rosu, chiar nu imi mai amintesc ce s-a intamplat.

Morala povestii e de fapt sa nu mai cer niciodata cafea la sfarsitul mesei pentru ca habar nu au sa o faca si nu are nicio treaba cu nimic. Si numarul doi, eat breakfast inainte de pranz! Alma