Za Food

Unul dintre lucrurile pe care l-am invatat in Franta a fost... sa mananc. Sa gust mancaruri delicioase gatite in restaurantele din coltul strazii mele, sau gatite de Thomas, de mamaitele frantuzoaice, de colegi, de prieteni. Am infulecat tot ce era pe mese: scoici, melci, branza, alta branza, alta branza, salamuri,prajituri, stridii, foie gras, crepes sucrées sau sarate, marrons glacés. Nu am spus "nu" la nimic. Si nici nu aveam cum. Imagineaza-ti ca e deasupra tuturor parfumurilor si placerilor pe care le-ai incercat vreodata. Nu am fost un copil nefercit, mama mea gasteste bine, bunica mea gateste bine, matusa mea e un maestru. Dar cand esti invitat sa iei pranzul la un francez cu traditie e impresionant. Intamplarea face ca nu sunt tocmai matinala in weekend, ma trezesc la 10, pana imi revin e deja 11 si nu apuc niciodata sa mananc. Trec direct la pranz, pe la 2... Aici e o blasfemie, 3 mese pe zi, nu se mananca niciodata intre 2 si 5h30. Asa ca buimaca, ma urc in masina pentru pranzul de weekend in familia de francezi, la bunica. In general, acasa nu se supara nimeni daca ajungi mai tarzior sau ajungi dupa ce ceilalti au inceput deja sa manance. Aici, nu... La ora fixa, toata lumea se prezinta la masa.

Eu pe stomacul gol, nici cafea, nici nimic. Mamaia frantuzoaica, sau am putea sa ii spunem Mamie mai pe scurt, scoate dintr-o frapiera, invelita intr-un stergar, o sticla de sampanie. Mai, dar de cand bunicele pastreaza sampanie in casa lor?! Pe la noi au tuica, covrigi, nuci, slanina... Si imi toarna un pahar. Aproape plin as zice. Si isi pune si ei, ii serveste si pe ceilalti. Si bea sampanie, pe burta goala. Mamie dupa 2 pahare nimic, eu deja simteam cum din burta urca la creier. Frica mi-a fost de limba franceza pe care am scos-o pe gura dupa cele 2 pahare.

) Apoi ne-am ospatat cu foie gras si confit de ceapa si smochine cu paine prajita, coppa corse ( o bunatate de muschi afumat din Corisca, tarta de andive si noix de st jacques pe pat de mandarine aromate cu cognac de portocale Grand Marnier, apoi carne de vitel perpelita in unt, frageda in interior cu gratin de pommes de terre si vin rosu. La desert, ei bine la desert dupa sampania a jeun si vin rosu, chiar nu imi mai amintesc ce s-a intamplat.

Morala povestii e de fapt sa nu mai cer niciodata cafea la sfarsitul mesei pentru ca habar nu au sa o faca si nu are nicio treaba cu nimic. Si numarul doi, eat breakfast inainte de pranz! Alma