Za furat

De cele mai multe ori calatorim cu motocicleta, fie ca mergem pana la supermarket sau sa ne plimbam prin centrul orasului pana la weekenduri departe de casa. Vorba vine, pentru ca eu sunt tot timpul departe de casa. Pe mine ma bucura motocicleta, sunt mereu entuziasta, am casca mea, roz si frumoasa, am o geaca speciala de motocicleta si am o pereche de incaltari pe care le ador. Le iubesc ca atunci cand eram mica si imi cumparau parintii balerini noi si imi venea sa dorm cu ei. Adevarul e ca e si cea mai scumpa pereche de incaltaminte pe care o am. Thomas are si el o pereche, la fel. Si hotaram noi sa plecam in weekend si sa dormim in cort, toate agatate de motocicleta: saltele, un portbagaj in care am reusit sa indesam cat mai multe, atasat bine, un alt portbagaj detasabil, si hainele de pe noi. Bun... Pana cand mi-am dat seama ca a vizita pe 30 grade inseamna sa ne dam jos ghetele, sa le agatam de motocicleta si sa pornim la drum. Pentru mine asta a fost egal cu o mie de intrebari. Daca vine cineva si ne fura incaltarile si portbagajul detasabil? Thomas, nu si nu, ce sa faca ei cu ghete 36 si 43? Nu le trebuie! Iar portbagajul? Cine stie ce am indesat in el? Eu nu si nu. El da si da! Asa ca fiecare a luat decizia pentru el. Eu am zis ca le car. El a zis ca le leaga! Nu o sa le vada nimeni!

Recunosc, nimeni nu ne-a furat nimic! Si recunosc, dupa mai mult de doi ani de locuit in Franta nu pot sa ma obisnuiesc cu ideea ca cel mai probabil nimeni nu o sa ne fure nimic niciodata, mai ales cand am vazut ca Thomas si-a uitat o zi intreaga cheia de la motocicleta pe motocicleta si, surpriza, am gasit-o acolo unde o lasase! Si recunosc ca o sa imi car in continuare ghetele peste tot, ca si racheta de tenis pe care el, spre deosebire de mine, o prinde pe motocicleta.